Clasa politică – oglinda societății românești! 

Camera Deputatilor, Romania
De ce clasa politică din România este o oglindă a societății românești și de ce e atât de greu să scăpăm de tarele unei societăți traumatizate de comunism? - Foto: Facebook/Camera Deputaților

Poate am o doză de pesimism, însă cred că țara noastră nu are capacitatea să renască precum pasărea Phoenix, căci răul produs de clasa politică ne-a măcinat suficient cât să producă cangrenă societății, societate  pe care nu o putem amputa.

Rămâne să ne oblojim rănile, să simțim zilnic durerea și spaima incertitudinii zilei de mâine. Pentru că am obosit să văd habarniști care perorează isteric și aruncă în spațiul public teorii, idei sau sugestii încercând să ne contureze viitorul.

Am obosit să întâlnesc din ce în ce mai multe persoane toxice fără pregătirea potrivită care conduc grupuri de oameni cu mult mai pregătiți decât ei, dar care stau și încasează umilințe, temeri și dezamăgiri, toate în numele responsabilității pe care o au pentru familiile lor cărora trebuie să le asigure un venit.

Am obosit să văd în țara noastră cum bunul simț, pregătirea profesională sau principiile și etica au fost înlocuite cu incompetența, minciuna și deviza supremă ,,lasă, bă, că merge și așa!’’. Pentru că se poate, pentru că am ajuns în punctul în care nimeni nu te mai trage la răspundere pentru nimic, pentru că am văzut cât de ușor se fură, dar mai ales nu am mai văzut și cum sau cât se condamnă aceste fapte.

Trăiesc cu convingerea că am împrumutat exclusiv acest comportament limitat, cu nuanțe de mediocritate chiar de la clasa noastră politică.
La ce mai folosește educația, când un premier vorbește agramat, cu un discurs de autobază și inspiră societatea să creadă că nu este atât de grav să te exprimi într-un vocabular plin de greșeli, lapidar și lipsit de orice perspectivă rațională?
Când tu, popor, ești condus de un Guvern cu tupeu grobian, habarnist și cu multe reflexe de incompetență, îți zici în gând că așa o fi normal să funcționeze întreaga societate, că, deh, ei ne sunt repere, nu?
De ce să-ți alegi ca reper un scriitor, un filosof, un profesor sau un medic când știi cât de mult trudesc, versus să simți cum cu puțin tupeu și școala vieții poți cuceri vârfuri înalte, defila în mașini luxoase și dejuna în restaurante Michelin?
Când știi hoarde de funcționari ajunși în funcții mari prin nepotisme, tendința ta este să renunți la principiile tale și urmezi același model. Poate cu dezgust, poate văzând că funcționează, poate crezând că până la urmă nu este nimic greșit.
Când insituțiile din țara aceasta nu îți mai sunt de ajutor, când acolo primează interesul politicianului și nu al cetățeanului, de ce să mai ai tu vreun respect față de țara ta? De ce să nu te apuci să o înjuri și să o furi și tu la fel de mult precum o fură ei?
Și uite așa, descoperi că trăiești mai ușor și mai bine dacă: nu respecți regulile, ești necivilizat, lipsit de politețe, arogant cu cei din jur, sfertodoct și pentru viitorul tău liniștit mai bine votezi prostimea.
Acum, mă întreb, oare o să fie acceptată o clasă politică aptă care vrea să schimbe fundamental, în primul rând, principiile oamenilor din societate?
O clasă politică care are răbdarea necesară pentru a educa cetățenii și a-i ajuta să-și schimbe haina pe care o îmbracă de 30 de ani…
Din păcate trăim o realitate și nu ne putem construi viitorul pe fundația unor legende. Nu putem spera ca țara noastră să se transforme într-o legendă precum cea cu David și Goliat, că minoritatea va schimba o majoritate, că vom trăi și vom evolua pe baza criteriilor de performanță, profesionalism, deminitate și adevăr.
Rămâne de văzut dacă se va schimba ceva, deși, cum am scris la început, rămân dominată de pesimism!

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here