George H. W. Bush, locatarul de treabă de la Casa Albă: Se furișa noaptea în bucătărie ca să ia prăjituri și le dădea liber de Crăciun agenților Secret Service

George Bush
Foto: The Library of Congress

Agenții Secret Service dezvăluie detalii din viețile foștilor președinți americani: George H. W. Bush le dădea liber pentru a petrece Crăciunul cu familiile. Hillary Clinton nu era la fel de generoasă.

Va mai trece ceva timp până vom ajunge să cunoaștem mai multe lucruri interesante din culisele administrației Trump. Unele au ieșit deja la iveală și putem fi siguri că actualul președinte american are propriile principii, tabieturi și reguli pe care le aplică la Casa Albă, cum de altfel a avut fiecare dintre iluștrii săi predecesori în această funcție.

Ronald Kessler, fost reporter la Washington Post și Wall Street Journal, a stat de vorbă cu mai mulți agenți din cadrul Secret Service și a aflat detalii inedite pe care aceștia și le amintesc din timpul mandatelor foștilor președinți americani. Kessler este autorul bestseller-ului “The First Family Detail: Secret Service Agents Reveal the Hidden Lives of the Presidents” (“Detaliile Primei Familii: Agenții Secret Service dezvăluie viețile ascunse ale președinților”) și al volumului “The Trump White House: Changing the Rules of the Game” (“Casa Albă a lui Donald Trump: Schimbând regulile jocului”). În primul dintre aceste volume, jurnalistul a cules o serie de dezvăluiri interesante despre șefii de stat americani.

Dintre toți președinții din ultima jumătate de secol, agenții Serviciului Secret al Statelor Unite l-au apreciat cel mai mult pe George H. W. Bush pentru că, spre deosebire de predecesorii lui, Lyndon Johnson și Jimmy Carter, acesta nu-i trata ca pe niște simpli angajați, arătându-le respect și considerație pentru eforturile pe care le făceau.

Poate că și experiența sa, de fost director al CIA, l-a ajutat pe Bush să perceapă mai bine munca oamenilor care îl păzeau zi și noapte. George Bush Senior le-a spus clar celor din staff-ul prezidențial că nimeni nu este expert în securitate și dacă Secret Service ia o decizie, el era singurul care o poate anula, așa că nimeni nu trebuie să pună vreodată sub semnul întrebării acțiunile agenților sau să le facă acestora viața grea, povestește fostul agent Pete Dowling. “Prin urmare, a fost o perioadă foarte bună, pentru că toate instituțiile lucrau bine împreună pentru a-i asigura protecția și pentru ca activitățile la care lua parte să iasă bine”, își amintește acesta.

Cartea First Family Detail
Cartea scrisă de Ronald Kessler dezvăluie amănunte interesante despre foștii președinți americani

Ca și Ronald Reagan, Bush îi aprecia mult pe agenții care îl protejau și era atât de atent cu ei, încât avea grijă să nu plece din Washington înainte de Crăciun, pentru ca aceștia să poată petrece ajunul sărbătorii cu familiile. El pleca de regulă spre Houston a doua sau a treia zi de Crăciun.

“Bush a fost un om mare și o persoană foarte drăguță. Atât el, cât și doamna Bush erau foarte atenți și gândeau mereu în afara lumii lor restrânse. Se gândeau și la ceilalți oameni”, își amintește un alt agent.

“Bush înțelegea că politica e politică, iar prietenia e prietenie. Putea fi prieten cu o mulțime de oameni care nu erau de acord cu el. Singurele lucruri care-l sâcâiau erau chestiunile importante pentru țară”, a spus un al treilea agent intervievat de Kessler.

Intrusul din subsol

Când Bush era vicepreședinte și acea numele de cod Timberwolf, agentul William Albracht era în tura de noapte la reședința acestuia. Agenții Secret Service denumiseră planul de securitate al președintelului “The Show” (“Spectacolul”), iar planul care îl viza pe vicepreședinte era intitulat “Little Show with Free Parking” (“Micul spectacol cu parcare”), asta pentru că, spre deosebire de Casa Albă, reședința lui Bush avea parcare pentru agenți.

Albracht era nou în serviciu, iar când l-a băgat în tură, agentul Dowling i-a zis: “Ei bine, Bill, în fiecare zi servitorii pregătesc prăjituri, ăsta e job-ul lor, e responsabilitatea lor. Iar treaba noastră în tura de noapte e să găsim prăjiturile astea sau pe cele rămase pentru a doua zi și să mâncăm cât mai multe posibil.”

Prezent la datorie, la subsolul clădirii, pe la 3:00 dimineața Albracht simte cum îl înghesuie foamea. “N-aveam voie să luăm mâncare din bucătărie, dar uneori ni se făcea foame rău noaptea”, povestește el. “M-am dus în bucătărie, care se afla în subsol, și am deschis frigiderul. Speram să fi rămas ceva de mâncare de la recepția din timpul zilei. Nu era mai nimic. Și dintr-o dată aud o voce peste umăr: <<Hei, e ceva bun de mâncare acolo?>>”. “Nu, se pare că au ras tot”, răspunde Albracht. “Mă întorc și-l văd pe George Bush peste umărul meu drept”, povestește el.

Albracht a înlemnit. “După ce am trecut cât de cât peste șoc când am văzut cine era, Bush îmi zice: <<Hei, chiar speram să mai fie ceva de mâncare>>. Iar eu îi răspund: <<Ei bine, domnule, în fiecare zi servitorii fac prăjituri, dar în fiecare noapte le ascund de noi.>> Cu un ochi pe jumătate închis, îmi zice: <<Hai să le găsim>>.”

Să fi văzut atunci cum au răscolit președintele Americii și garda lui de corp toată bucătăria, de parcă erau la percheziție! Dar ceea ce îi interesa pe ei atunci era că au găsit ce căutau. “A luat o mână de prăjituri cu ciocolată și un pahar cu lapte, apoi a plecat înapoi în pat, am luat și eu la fel și am plecat înapoi în post, în subsol.”

Când s-a întors, Dowling l-a repezit: “Cu cine naiba tot vorbeai acolo?”. Albracht i-a spus ce s-a întâmplat. “A, da, normal!”, i-a răspuns acesta, liniștit, semn că nu era prima dată când aveau un vizitator nocturn în bucutărie.

Hillary, sperietoarea de agenți

Agenții își amintesc foarte bine și contrastul dintre George H. W. Bush și Al Gore, unul dintre succesorii săi în funcția de vicepreședinte al SUA. Ca și Hillary Clinton, Gore, care era aclamat ca un lider al oamenilor obișnuiți, îi trata pe agenți cu superioritate și le-a spus că n-are chef să fie sâcâit să-i tot salute sau să-i vadă. “Gore le-a spus agenților de la casa lui din Carthage, Tennessee, că trebuie să se ascundă în boscheți când făceau schimburile de tură pentru că nu dorea să-i vadă”, povestește un fost agent. “Mi-aduc aminte de un Crăciun când Gore era la casa lui din Carthage. Vecinii ne-au oferit mâncare în ziua de Crăciun, dar Gore n-a venit nici măcar să ne spună <<Crăciun fericit>> sau <<Mulțumesc>>”, povestește Jeff Crane.

Președinții SUA
Foștii președinți americani Ford, Nixon, Bush, Reagan și Carter. Foto: Wikimedia

Nici Hillary Clinton n-a fost mai prietenoasă. Agenții i-au asigurat securitatea când era Prima Doamnă, în cele două mandate câștigate de Bill Cliton, dar era atât de rea, încât agenții care erau desemnați să se ocupe de ea considerau că au fost pedepsiți. Era cea mai grea sarcină pe care ți-o putea da Secret Service pe vremea aceea, scrie Ronald Kessler în cartea sa.

În schimb, președintele Trump îi tratează cu respect și considerație pe angajații Secret Service. “Așezat pe o canapea, cu fața spre piscina domeniului de la Mar-a-Lago, cu patru zile înaintea petrecerii de Revelion, l-am întrebat pe Trump dacă îi place să fie protejat de agenții Secret Service. <<E minunat. Am agenți peste tot în jurul meu când joc golf și ei se uită în toate direcțiile, așa că atunci când ratez o lovitură, ei nu-și dau seama!>>, a răspuns el”, scrie autorul cărții.

Tentativa de asasinat

Înapoi la Bush: când era vicepreședinte, Bush Senior a zburat în Boise, Idaho, pentru o acțiune de strângere de fonduri, în timpul campaniei pentru alegerile prezidențiale. Urma să ia masa la un restaurant cu specific pescăresc, Chart House, din North Garden Street, pe malul râului Boise. “Cum l-am protejat, am avut agenți înăuntru, dar practic am stat la masa de lângă el”, povestește Dowling. Să fi trecut câteva minute când aude în cască: “Doi inși în echipament de camuflaj care cară arme lungi se învârt în spatele localului.”

Dowling îi vede chiar atunci pe cei doi indivizi. Se gândește imediat la rapoartele de serviciilor de informații care anunțau că Libia a trimis în SUA o echipă de asasini pentru a ucide oficiali americani. Agentul sare ca ars de pe scaun peste Bush, protejându-l. Mâncarea zboară în toate direcțiile, în timp ce Dowling îl împinge pe Bush la podea și sare peste el. “Ce se întâmplă?”, întreabă vicele. “Nu știu, dar țineți capul la cutie”, îi răspunde Dowling.

După câteva clipe, agentul ridică fruntea și vede zeci de polițiști cu armele scoase, agenții Secret Service și multe trupe ivite ca din pământ. Toți erau la datorie ca să-l apere pe vicepreședintele Statelor Unite. Suspecții sunt în genunchi, cu mâinile la ceafă. “Am evacuat imediat obiectivul ca să evităm orice pericol. Să știi că tocmai am oprit o tentativă de asasinat”, povestește Dowling.

Și chiar așa a fost: restaurantul se afla în apropierea unui complex de apartamente unde trăia iubita unuia dintre suspecți. “Tipul se dusese s-o vadă și a prins-o cu altul. Așa că s-a enervat. Celălalt individ care era cu iubita lui a scos un cuțit, l-a tăiat ușor, dar n-a fost ceva grav. Ăsta care venise peste ei a plecat și plănuise cu altul să se ducă peste ei și să-i omoare în seara aia”, continuă agentul.

Fără să știe că vicepreședintele urma să ajungă acolo, cei doi indivizi hotărâți să se răzbune au parcat lângă Chart House și au luat-o prin pădurea din apropiere spre complexul de apartamente. Au fost judecați pentru deținere ilegală de arme și pentru tentativă de ucidere. Prezența lui Bush în zonă a împiedicat un omor.

George Bush Senior
George Bush Senior se purta ca un prieten cu agenții care îl păzeau. Foto: Wikimedia

Alte amintiri cu Bush: deși era mereu avertizat, când era președinte insista să părăsească Biroul Oval pe ușa care dădea în grădina cu trandafiri și să-i salute pe turiștii așezați la coadă, de-a lungul bulevardului Pennsylvania Avenue.
Agenții erau instruiți să se așeze pe linia cozii imediat cum erau anunțați în căști că Bush iese în grădină. La scurt timp, Washington Post a auzit povestea și a scris că turiștii au fost încântați de întâlnirea neașteptată cu președintele. Dar asta le-a complicat viața celor de la Secret Service.

La scurt timp, agenții au zărit un posibil asasin în timp ce Bush saluta oamenii. “Individul purta o haină lungă în plină vară, era ciufulit și ochii i se duceau în toate direcțiile”, povestește Smith. “L-am pus jos și am găsit un pistol de nouă milimetri cu care probabil voia să-l țintească pe președinte.”

După acest incident, șeful dispozitivului a avut o discuție cu Bush. I-a explicat că nu se pune în pericol doar pe el, ci îi periclitează și pe agenții însărcinați cu protecția lui. De atunci, lucrurile s-au schimbat. “Bush ne dădea timp să securizăm perimetrul”, povestește Smith.

Căciula președintelui pe capul agentului

Un alt episod interesant: Bush și Prima Doamnă, Barbara, stăteau iarna la locuința lor din Kennebunkport. Soția lui a ieșit puțin să se plimbe pe o vreme geroasă. “Aveam o căciulă și doi dintre ceilalți agenți aveau și ei căciuli, dar cel care fusese însărcinat cu paza Primei Doamne nu și-o luase pe a lui”, își amintește Patrick F. Sullivan, care a fost în serviciul de pază al președintelui din 1986 până în 1990. “Președintele a ieșit cu Doamna Bush și am început să mergem”, povestește Sullivan. A urmat un dialog interesant: “Unde ți-e căciula?”, a întrebat Barbara Bush. “Păi, doamnă Bush, nu mi-am adus. Nu mi-am dat seama că o să fie așa de frig aici”, a spus agentul. “George, trebuie să-i dăm acestui agent o căciulă”, a spus Prima Doamnă, al cărei nume de cod era Tranquillity. “Okay, Bar”, a răspuns președintele. “Nu, doamnă Bush, e în regulă”, a spus agentul. “Hei, nu te certa cu doamna Bush”, i-a spus președintele.

Așa a ajuns agentul să poarte căciula președintelui. Așa erau soții Bush: aveau grijă de oamenii care lucrau pentru ei, așa cum ei lucrau pentru poporul american.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here