Noul război rece cu Rusia: Cum au urmărit agenții MI5 doi spioni ruși care încercau să controleze comunicațiile serviciilor secrete britanice

Un fost agent al serviciului secret MI5 povestește cum a interceptat doi spioni ruși care pregăteau un atac cibernetic asupra Marii Britanii. Operațiunea de filaj s-a complicat când ținta s-a strecurat printre suporterii echipei de fotbal Chelsea.

“Tom Marcus”, numele fictiv cu care a semnat cartea “I Spy: My Life In MI5” (“Eu spionez: Viața mea în MI5”), un fost agent al serviciilor secrete britanice, dezvăluie una dintre cele mai complexe operațiuni de contraspionaj. Ținta vizată era un agent rus foarte experimentat care pregătea un atac cibernetic iminent asupra Marii Britanii. Într-un extras din volumul său, publicat în luna mai, Tom povestește cum a decurs acțiunea operativă.

“Alison, ofițerul de operațiuni, ne-a anunțat: <<>Ținta voastră e Magenta Stoat>>. Era un nume de cod care ne sâcâia pe toți în timp ce stăteam în sala de ședințe din Thames House, sediul MI5, organizația secretă a contraspionajului Marii Britanii”, își începe agentul povestea.

Amenințare de prim rang

Echipa de urmărire a primit misiunea de a fila un agent rus care putea fi o mină de aur prin informațiile pe care le deținea. Însă acesta ieșea foarte rar la iveală – a fost văzut o singură dată într-o acțiune operativă. MI5 aflase că urma să aibă o întâlnire pe teren, iar această ocazie care nu trebuia ratată. “Misiunea noastră, fiind cei mai buni agenți de supraveghere sub acoperire din lume, era să-l urmărim fără să fim observați”, explică agentul britanic.

“În zilele noastre, cei mai mulți oameni cred că misiunea MI5 e să oprească teroriștii, dar o altă latură a muncii noastre este să ne asigurăm că modul nostru de viață merge mai departe. Imaginați-vă cât de diferită ar fi ziua voastră fără internet pretutindeni, totul ar fi afectat, de la sistemele de informații până la controlul semnalizării căilor ferate. Deși suntem cei mai buni din lume la protejarea oamenilor de maniaci care se autodetonează, cea mai mare amenințare pentru această țară vine sub forma războiului cibernetic și a spionajului sponsorizat de state precum China și Rusia. Asta făcea și Magenta Stoat”, explică autorul.

MI5 aflase că rusul era mare fan al echipei de fotbal Chelsea Londra, al cărei patron este magnatul rus Roman Abramovici. În ziua ședinței, Alison, șeful de operațiuni, și-a informat echipa că spionul urma să meargă pe stadionul Stamford Bridge, însă nu numai pentru meciul de fotbal, ci și pentru o întâlnire discretă, camuflată de aglomerație și de gălăgie, cea mai bună acoperire pe care un asemenea eveniment i le putea oferi.

Spionii ruși s-au infiltrat pe Stamford Bridge, stadionul echipei de fotbal Chelsea, testând vigilența serviciilor secrete britanice – Foto: Pixabay

Galeriile de fotbal sunt o sabie cu două tăișuri pentru agenții de teren: te ajută să te amesteci ușor printre suporteri și să treci neobservat, dar oferă aceleași avantaje și unei ținte care știe cum să-și piardă urma. Uneori, filajul te aduce la un braț distanță de țintă, dar atunci crește și riscul de a fi observat.

Rusul și contactul cu care urma să se întâlnească erau un obiectiv atât de important, încât echipa de filaj nu trebuia să-și piardă sub nicio formă acoperirea – dacă erau văzuți, toată operațiunea de prevenire a complotului era distrusă. “Nu putem să riscăm o compromitere. Mai bine pierdem ținta și orice posibil contact, decât să-și dea seama că e supravegheat”, le-a subliniat Alison subordonaților.

De ce era rusul atât de important, nu li s-a spus. Această informație era clasificată și doar conducerea MI5 avea acces la ea. “Așa se lucrează în MI5. În rapoartele de urmărire primim doar ce trebuie să vedem și nu facem presupuneri. Băieții deștepți din Thames House pun toate piesele cap la cap și obțin imaginea de ansamblu. Ei văd tot jocul și joacă șah cu piesele de pe teren. Chiar și așa, flerul îmi spunea că el nu era doar o amenințare pentru siguranța națională, ci și o amenințare foarte credibilă la adresa întregii noastre națiuni”, povestește Tom.

În mijlocul bătăii

Echipa Verde pornește la treabă. Tom conduce până la un hotel de lângă stadionul Stamford Bridge, unde se așteaptă să apară ținta. Un mesaj radio scurt le transmite să lase mașina: “Azi trebuie s-o luați pe jos. Toate stațiile, aveți grijă să fiți în toate zonele din stadion. Urmărim orice contact. Echipa Roșie și Echipa Albastră rămân în standby să ajute dacă e nevoie”, li se ordonă.

Tom trage pe o străduță din apropiere și intră imediat într-un grup de suporteri ai lui Chelsea care merg spre arenă. “Dacă ești într-un dispozitiv de supraveghere, trebuie să-ți potrivești pasul și postura cu cei de lângă tine. Într-o zonă dubioasă stai mai cocoșat, cu mâinile în buzunare. În centru, ești la costum și pantofi și mergi grăbit, cu un scop, ca un om ocupat. Azi mi-am tras gluga hanoracului peste șapcă și m-am amestecat în mulțimea de suporteri. Erau mii, peste tot, și mulți polițiști cu dube, uniforme și cai”, scrie el.

Pentru Tom și ai lui, urmează acum un joc de așteptare. Încep să perie zona, devenind parte din mulțime. Ăsta e job-ul lor și se pricep să-l facă perfect. Mai multe unități de supraveghere sunt prezente la fața locului, în timp ce mii de oameni își văd de ale lor fără să știe că sunt înconjurați de agenți secreți.

“Avem confirmarea că Magenta Stoat e în stadion. Nu ne așteptăm să stea la meci. Vă rog să fiți cu ochii pe fiecare ieșire”, li s-a transmis în căști. Tom era lângă ieșirea Shed End. “Zero Six (eu eram ăsta), vezi că iese pe la Shed End”, aude el în cască. Dar în timp ce se rezeamă de un zid ca să vadă mai bine ieșirea, câțiva suporteri încep să se îmbrâncească și în fața lui se produce o încăierare. Poliția intervine și în gălăgia care izbucnește, el nu mai aude ce i se spune în cască. Iar dacă nu poate auzi nimic, el e “mână moartă” în operațiune.

Dezastrul se conturează și mai clar când Tom încasează o lovitură în coapsă chiar când apucă să vadă cu coada ochiului cum rusul pleacă zâmbind. Tom n-a putut vedea dacă era cu cineva și nici nu-l poate urmări, prins în capcană.

Agentul britanic vrea să transmită un semnal de urgență prin radio ca să anunțe că are probleme când o rangă zboară pe deasupra lui și-l lovește în braț. Durerea e intensă, dar Tom o uită imediat. Trebuie să iasă de acolo urgent. Apucă să vadă cum Magenta Stoat se întoarce spre cineva, cu mâna întinsă. Tom vrea să vadă cine este complicele, dar se trezește împins spre un zid de un val de oameni și rămâne fără aer în plămâni când e strivit. Printre zeci de corpuri și polițiști, apucă să-și mai vadă ținta pentru o fracțiune de secundă, în timp ce dă mâna cu un bărbat îmbrăcat într-o jachetă roșie cu gluglă cu blană.

Tom trebuie să transmită neapărat acest indiciu echipei, pentru ca altcineva să-l urmărească pe cel cu care s-a întâlnit spionul rus. Se aruncă la pământ, unde are mai mult loc să respire și anunță în microfon: “Geacă roșie, glugă cu blană, contact!”. Apoi reușește să iasă din îngrămădeală, dar când se uită spre ieșirea Shed End nu mai e nici urmă de Magenta Stoat și de complicele lui. “Nenorociții! I-am pierdut. Dar aici intră în joc munca de echipă”, scrie Tom.

Prins în încăierarea dintre huligani și forțele de ordine, Tom a pierdut ținta de sub urmărire – Foto: Jonathan Harrison, Unsplash

În scurt timp i se transmite în cască faptul că cei doi au fost reperați în afara stadionului. Tom se întoarce la mașină și își amintește de durere. “Stațiile, ținta e acum la intersecția Fulham Road cu Harwood Road. Acum se uită la ceas și o ia înapoi”, anunță un coleg. “Recepționat. Stațiile, apropiați-vă, vă rog. Baza confirmă că Magenta Stoat încă e sub control în stadion”, se răspunde de la centrul de comandă. “Negativ. Magenta Stoat nu este înăuntru și nu este sub control. S-a făcut nevăzut înainte ca Blue Team să-l ia sub control. Magenta Stoat e liber”, anunță altcineva.

Informațiile sunt contradictorii, dar cu toții realizează că amenințarea numărul 1 pentru siguranța Marii Britanii a scăpat de sub supraveghere. “E ușor să intri în panică, dar noi ne-am făcut treaba”, povestește Tom.

Contactul rusului, omul cu geacă roșie, e încă sub urmărire și acum o ia spre intrarea în Eel Brook Common, un teren comun aproape de Fulham Broadway. Fatima, unul dintre agenți, îl urmărește îndeaproape. Ceilalți, printre care și Tom, stau prin apropiere, unii mai aproape, alții mai la distanță, creând “o plasă” de acoperire.

Filaj la coadă la cafea

Au nevoie de o poză a contactului, iar acum acesta se îndreaptă spre Tom, el trebuie să se ocupe de asta. Încercând să treacă neobservat, el se așază la coadă la o tonetă unde se vând cafea și produse de patiserie, cu mâna strecurată în geantă pentru a apăsa butonul declanșator al camerei video. În timp ce se preface că se uită la prețuri, Tom își mută ușor geanta pe umărul drept.
Între timp, cei de la sediu urmăreau imaginile transmise live de Tom și încercau să identifice contactul cu legăturile din dosarul Magenta Stoat. “Dintr-o dată am auzit în cască: <<E Las Dawn. Ținta în geacă roșie e Las Dawn!>>”.

Tom n-are idee cine este. Nu mai auzise niciodată acest nume de cod. Însă Graeme, șeful echipei, știe. “Dar Last Dawn e mort!”, îl aude Tom spunând siderat.

Nu mai e timp pentru explicații. Blue Team l-a reperat pe Magenta Stoat călărind o bicicletă. Acum sunt două echipe de supraveghere MI5 urmărind doi dintre cei mai periculoși oameni din Marea Britanie. Însă spionii ruși sunt niște vulpi foarte șirete. Acolo este un loc deschis, iar dacă vor să fie siguri că nu-s urmăriți, se pot băga lesne într-un colț ca să vadă cine-i pe urmele lor.

Fatima se ține după Las Dawn și spune ce vede: “Nine Nine, aici Last Dawn e la toneta de cafea, iar Magenta Stoat stă în spate, așteptându-l să comande. Amândoi sunt cu fața spre sud și nu vorbesc. Se pare că vor comanda separat.”

“Nine Nine, aici șeful Blue Team, s-au văzut unul pe celălalt?”.

“Negativ.”

“Aici Nine Nine, Last Dawn își ia un șervețel de pe tejgheaua tonetei de cafea. A scos ceva din buzunar și l-a învelit în șervețel. Șervețelul e încă pe tejghea.”

“Nine Nine, Magenta Stoat comandă acum, a luat șervețelul de pe tejghea și l-a băgat în buzunar.”

Pare să fie un fel de dead-drop (o metodă folosită în spionaj pentru transferul de echipament, instrucțiuni sau bani, n.r.). Dar de ce aici? – se întreabă Tom, pe bună dreptate. De ce n-au făcut schimbul când erau în înghesuială, la stadion? Probabil a fost un test pentru momentul prielnic. Sau încercau să inducă în eroare filajul?

Dintr-o dată, iarăși e zgomot în cască: un mesaj urgent de la Bază. Ceva nu-i bine. Toată lumea trebuie să plece urgent de acolo și să se retragă într-un loc sigur din afara Londrei. “Asta am și făcut, fără discuție”, scrie Tom.

Rușii gândesc la scară mare

Ceva serios s-a întâmplat dacă operațiunea a fost anulată atât de brusc. “Oare am fost deconspirați?”, se întreabă Tom. Când s-au adunat toți, l-au întrebat pe Alison care-i treaba cu Last Dawn. Cine e?

Șeful de operațiuni le-a răspuns că imaginile transmise de Tom atestă că era un agent rus despre care MI5 știa că fusese ucis în Cecenia, cu 15 ani în urmă. Se dovedea acum că trăia bine-mersi. “Când s-a confirmat că e el, analiștii au început să verifice dacă este implicat cu Magenta Stoat într-un complot”, a mai spus Alison.

Carte
Tom Marcus dezvăluie în cartea lui câteva dintre cele mai complexe misiuni de contraspionaj la care a luat parte – Foto: Amazon

Serviciile secrete știau de ceva timp că Magenta Stoat încerca să organizeze un atac asupra unui minister britanic, dar n-aveau idee ce fel de atac și asupra cărui minister. “Atunci ne-am dat seama de ce era atât de important rusul ăsta. Rușii gândesc la scară mare, vor să provoace probleme cât mai mari și pentru un timp cât mai lung, de exemplu să afecteze sistemul de electricitate sau să dărâme sistemul bancar. Doboară partea care trebuie a guvernului și țara e fără apărare”, scrie Tom.

Dar nu era doar atât. Alison le-a pus înregistrarea unui apel telefonic efectuat din zona Eel Brook Common către un birou din Moscova. Două voci de bărbați care vorbeau în rusă spuneau că tot ce s-a întâmplat acolo era un antrenament pentru a vedea dacă erau urmăriți. “O să vedem orice mișcă”, a spus o voce. Deci de asta operațiunea a fost suprimată brusc, ca să nu bată la ochi.

Din informațiile contraspionajului britanic, rușii nu și-au dat seama că erau supravegheați și au continuat planul. “Iar planul lor care e?”, a întrebat cineva din echipă. Alison îi răspunde: “Să pătrundă în sistemul de comunicare dintre noi, Vauxhall (sediul MI6) și Țara din Vest (GCHQ – Centrul Guvernamental de Comunicații din Cheltenham).”

Cum joacă englezii. Ce ar fi făcut americanii și israelienii

Un scenariu de coșmar pentru orice serviciu secret: rușii încercau să capete acces nerestricționat la toate informațiile transmise de comunitatea britanică de informații. Asta implica și compromiterea informațiilor oferite de alte țări, precum Canada, Australia, Noua Zeelandă și SUA, dar și a agenților sub acoperire din Rusia. Pe lângă compromiterea comunicațiilor, rușii urmăreau să afecteze și apărarea militară. Astfel, Marea Britanie ajungea la cheremul Kremlinului.

Echipele au fost instruite să pună sub supraveghere 24 de ore din 24 țintele Magenta Stoat, Last Dawn și un suspect, cu numele de cod Turquoise Flamingo. “Avem nevoie de tot ce puteți afla de la ei”, a fost ordinul.

Asta e diferența dintre o agenție normală de informații și MI5, subliniază Tom: “Am fi putut să-i arestăm pe tipii ăștia imediat și rezolvam problema. Dar nu puteau fi judecați pentru că metodele noastre sunt secrete și șefii din Thames House nu doreau să-și asume riscul de a le arăta rușilor că le-am luat urma. Și dacă-i arestam nu mai puteam depista amenințarea de la Moscova. Planul era să-i lăsăm să meargă cât mai departe posibil în încercarea lor de a ne accesa sistemele de comunicații și apoi să-i interceptăm în ultimul minut”, scrie Tom.

Comunicațiile serviciilor secrete ar fi ajuns sub controlul Kremlinului dacă planul spionilor ruși era dus la îndeplinire – Foto: Pixabay

Agentul explică decizia contraspionajului britanic de a nu interveni rapid, spre deosebire de practica altor state: “Alte țări ar fi reacționat complet diferit la un atac de ostil contra serviciilor lor secrete. Americanii probabil ar fi curmat atacul imediat cum și-ar fi dat seama și ar fi dublat numărul operațiunilor în țara ostilă. Israelienii ar fi mers pe o ofensivă letală. Alte puteri ar fi dus lupta în arena politică; una sau două alte țări ar fi folosit-o ca precursor al războiului. Planul nostru a fost să interceptăm obiectul pe care ei urmăreau să-l folosească pentru a ne observa în liniște comunicațiile și să le înlocuim accesul pe care îl aveau cu codul nostru. Ar fi fost o dublă lobitură – să le luăm accesul în sistemul nostru, în timp ce obțineam intrarea în al lor.”

Testul cu laserul și jocul “bețivului”

În următoarea fază a operațiunii, cele trei ținte au fost monitorizate în timp ce călătoreau din Greenwich până în sud-estul Londrei și un filaj de noapte într-un parc din această zonă a capitalei Angliei. Să fie acesta momentul în care se făcea un schimb important? Sau e încă un exercițiu, cum a fost și data trecută? Contraspionajul britanic avea oameni în tot parcul, deși era o zonă largă și copacii obturau vederea. Jumătate din echipă era în mașini, jumătate pe teren. Jenny și David erau în chioșcul orchestrei, dându-se un cuplu care se cherchelise, chicotind și împleticindu-se. Mark juca rolul unui homeless, pregătindu-se de somn în parc.

Tom era și el la fața locului, cu camera video ascunsă pe acoperișul unei clădiri abandonate. În căști se aude după scurt timp: “Last Dawn și Magenta Stoat se apropie. Amândoi au genți în stil sac.”

Tot ce aveau de făcut echipele de filaj era să-i urmărească fără să fie depistați de orice alte elemente de filaj rusești care ar fi putut fi acolo. Dacă erau observați, toată operațiunea era în aer. Tom îi vede pe cei doi complici îndreptându-se spre el, amândoi îmbrăcați cu geci negre, pantaloni negri și haine din lână. “Baza către Zero Six, Last Dawn are mâna în geantă. A scos ceva și i-a dat lui Magenta Stoat, care l-a băgat în buzunarul gecii.”

Dintr-o dată, apare o rază de lumină. Rușii au un pix cu laser infraroșu pe care îl îndreaptă în toate direcțiile. Dacă au și un dispozitiv de vedere nocturnă, pot vedea toată echipa noastră împrăștiată prin parc. Laserul se oprește pe ceva, iar Last Dawn scoate un walkie-talkie din buzunar și zice ceva. Lumina îl fixează pe Mark, “homeless-ul” care stă întins pe pământ, sub un copac. “Oare am fost dați de gol? Oare a ieșit prost?” – se întreabă Tom.

Restul echipei se retrage ușor-ușor din parc, în timp ce un alt individ se îndreaptă spre Mark. Era un al treilea rus, Turquoise Flamingo. “Am rămas pe loc, gata să sar în ajutorul lui Mark dacă lucrurile luau o turnură urâtă. Dar el mi-a zis în cască repede: <<Nu stricați operațiunea. O să mă descurc>>.” Și Mark joacă perfect: când Turquoise Flamingo îi dă una în picior, el se răsucește imediat, dă la o parte pătura care puțea ca naiba și își arată pumnii, ca un bețiv ordinar care e obișnuit să se apere de agresorii care-i tulbură somnul sub cerul liber.
Rusul se retrage și o ia la fugă. Mark se face că se duce după el, strigă și-l înjură, părăsindu-și locul, apoi dă cu pumnul într-un copac. A mers: în cazul în care era urmărit de la distanță de un al patrulea rus, Mark nu putea fi decât un bețivan enervat. Rușii nu s-au prins că era un agent MI5.

Rușii s-au asigurat de mai multe ori că nu sunt urmăriți înainte de a trece la acțiune – Foto: Markus Spiske, Unsplash

Magenta Stoat și Last Dawn par mulțumiți că nu sunt urmăriți. Sunt relaxați și schimbă ceva de mărimea unei ciocolate. Nu-i nici țipenie în jurul lor. Se simt siguri. Pleacă din parc, convinși că și acest test a mers bine și că vor putea trece la treabă netulburați pentru a ataca sistemele de comunicații ale serviciilor secrete britanice.

Ultima fază: anihilarea țintelor

Câteva zile mai târziu, operațiunea rușilor se reia. Echipa de filaj e pe teren, iar în căști se transmite: “Către toate stațiile, Magenta Stoat și Last Dawn par să fie în zona Vauxhall Cross și în capătul dinspre sud al podului Vauxhall.” Adică la doi pași de sediul MI6. Echipele au pornit în trombă din toate direcțiile către Vauxhall – în mașini, pe jos, toată lumea disponibilă, dar în continuare cu grija de a nu fi observați. Știu că țintele sunt undeva pe acolo, dar dacă se ascund, pot începe acțiunea de pătrundere în sistemul de comunicații. Și atunci, șeful operațiunii, Derek, are o revelație: “Hai să-i facem pe ăștia să joace ce știu ei mai bine. Să-i punem într-o oală cu presiune și să-i facem să iasă afară!”. “Ne ducem peste ei, cu toată gălăgia, ca să-i facem să priceapă că-i căutăm. Și când o rup la fugă, punem mâna pe ei”, explică Tom.

Cei din Green Team au misiunea de a sta ascunți și de a asigura toate căile, inclusiv intrările în metrou. În acest timp, mașinile de poliție cu girofarurile pornite vor inunda zona, iar rețeaua de telefonie mobilă va fi tăiată. Cu telefoanele moarte, rușii vor fi neutralizați.

Dintr-o dată, Tom aude în cască un coleg care aleargă și pe Jenny care spune: “Stați pe loc, îi urmăresc pe Magenta și Last Dawn. Fug spre est.”

I-au scos, deci, de acolo. Apoi se aude în căști: “Aici Baza, echipa de acțiune vine acum.” Asta înseamnă că mai departe preia cazul o trupă de intervenție gata să-i neutralizeze pe cei doi imediat cum îi depistează. Mașinile de poliție au plecat, iar Vauxhall Cross revine la normal. Echipele de securitate se retrag, iar rețeaua mobilă este reactivată. Tom stă în mașină, cu urechea pe stația radio, și o aude pe Jennny care dă vestea: “Echipa de intervenție i-a prins pe Magenta Stoat și Last Dawn.”

“I-am prins pe nenorociți!”, exultă Tom.

Ajunși la sediu, toți sunt curioși să afle ce se va întâmpla acum. Tocmai au blocat o țintă de prim rang. Graeme, liderul echipei, îi pune întrebarea lui Derek. Ce le mai poate spune despre Last Dawn și Magenta Stoat? Răspunsul acestuia e tipic: “Contează? Știți bine că asta facem noi. Găsim țintele și le dăm analiștilor. Mizeria de după nu-i treaba noastră.”

“Operațiunea s-a încheiat și acum trecem la următoarea. Fiindcă munca nu se termină niciodată, nici cererea pentru ea. Unele operațiuni pot dura luni sau chiar ani. Și în unele zile ai doar câteva ore ca să oprești o atrocitate (…)”, încheie Tom acest episod. Așa cum conchide el, când lucrezi în serviciile secrete, niciodată nu știi ce urmează și trebuie să fii pregătit pentru orice.

Foto: Unsplash, Pixabay

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here