ORORILE RĂZBOIULUI: Imaginile brutale care au impus retragerea americanilor din Vietnam

Imaginile copleșitoare pe care fotografii de război le-au făcut pe front în Vietnam au contribuit la presiunea opiniei publice americane asupra politicienilor pentru a pune capăt războiului.

  • Cadrele surprinse de fotografii militari au fost la fel de importante în obținerea păcii. Ca și imaginile făcute de fotografii civili, cele ale fotografilor militari au surprins realitatea dură de pe front și au stârnit revolta societății americane.

  • Pentagonul și administrația politică au mizat cu naivitate pe libertatea presei pentru susținerea războiului, dar apoi au realizat că realitatea cruntă de pe front, transpusă în casele americanilor, a alimentat mișcarea antirăzboi.

Chiar și astăzi, în era internetului și a informațiilor transmise live, războiul din Vietnam este considerat cel mai fotografiat conflict militar din istorie. Imaginile surprinse pe front au produs un șoc uriaș în societatea americană, profund scindată în privința războiului de uzură Vietnam care ajunsese la costuri umane insuportabile.

Războiul dintre nordul comunist susținut de URSS și sudul capitalist sprijnit de SUA a secerat milioane de oameni. Se estimează că în timpul conflictului au fost uciși două milioane de civili, circa 1,1 milioane de luptători ai Frontului Național pentru Eliberarea Vietnamului (Viet Cong), aproximativ 250.000 de luptători ai Vietnamului de Sud și peste 58.000 de soldați americani. În 1969, Statele Unite aveau peste 500.000 de soldați în Vietnam.

Rănile Celui De-al Doilea Război Mondial și ale conflictului din Coreea nu erau încă vindecate, iar fiecare soldat care a murit în Vietnam a alimentat procesul de pace. Milioane de civili americani au cerut insistent întoarcerea trupelor acasă, iar fotografiile de pe front, pe lângă valoarea lor documentară, au constituit dovezi de netăgăduit ale atrocităților care au însângerat Vietnamul, dar și națiunea americană.

Mai multe imagini răscolitoare din timpul războiului în care trupele americane au fost direct implicate din 1964 până în 1973 au fost publicate în cartea “Shooting Vietnam: Reflections on the War by its Military Photographers” (“Pozând Vietnamul: Reflecții asupra războiului văzut de fotografii militari”), lansată pe 30 iulie de Dan Brookes și Bob Hillerby. Cei doi au documentat războiul pe baza unor note scrise de fotografii militari, dar Hillerby a murit înainte de publicarea cărții, scrie Daily Mail.

“Vietnamul a fost cel mai fotografiat război din istorie și probabil că nu-și va pierde niciodată acest titlu”, a declarat Dan Brookes. “Nimic nu le-a scăpat camerelor în Vietnam. Fotografii civili și cei militari au făcut milioane de poze și au fost înregistrate mii de secvențe video”, a adăugat autorul.

Multe dintre aceste fotografii au fost publicate în ziarul militar “Stars and Stripes” și în ziarele locale în timpul războiului, dar n-au mai fost văzute niciodată de atunci.

La câteva secunde după ce a fost făcută imaginea de mai sus, acești civili vietnamezi erau deja morți. Potrivit autorilor cărții, ei au fost uciși de soldații americani din brigada 11 de infanterie ușoară din cadrul diviziei care acționa în provincia Quang Ngai Province, Son My, cunoscută drept Pinkville sau My Lai.
Incidentul s-a petrecut la 16 martie 1968. Femeia din dreapta își încheia bluza după ce unul dintre soldați a încercat să i-o dea jos. Ronald Haeberle a făcut imaginea după ce a sărit într-un elicopter pentru a ajunge pe linia frontului după ce rapoartele arătau că zona era sub asediul soldaților Viet Cong. Fotograful s-a îndreptat spre grupul de femei și copii care era înconjurat de câțiva infanteriști. După ce a făcut poza și s-a întors cu spatele, a auzit dintr-o dată focurile de armă ale soldaților. “M-am uitat în jur și am văzut cum toți acești oameni cădeau la pământ”, a povestit Haeberle.

Fotograful de război Tony Swindell: “O fetiță vietnameză este împușcată mortal dintr-un elicopter într-o misiune. Era o procedură standard să împuști civilii care fugeau și aproape că devenise un sport. Vietnamezii uciși erau adesea raportați drept luptători ai Viet Cong, iar uciderea lor era atribuită celei mai apropiate unități terestre.”

Realitatea dură a războiului l-a lovit imediat pe fotograful Bob Hillerby: “Când m-am dus în Vietnam, aveam 22 de ani. Nu mai văzusem un cadavru înainte. În doar câteva săptămâni, acest jeep a fost umplut cu trupurile vietnamezilor uciși. Șoferul a întors fiindcă unul dintre cadavre a căzut aproape de locul în care stăteam. Asta a fost intrarea mea în moarte și distrugere”, a povestit Hillerby în cartea pe care n-a mai apucat să o lanseze.
“Au mai fost cărți cu sute de fotografii din Războiul din Vietnam, dar cele mai multe s-au concentrat pe imagini. Noi am dorit nu doar să vedeți războiul prin lentilele camerelor foto, ci să experimentați gândurile și emoțiile lor, să le simțiți dedicarea cu care au documentat acest război”, a scris, la rândul său, Dan Brookes.

Trupul unui soldat care se afla chiar în spatele fotografului militar Hodierne când a fost ucis de un lunetist. Hodierne a scris un reportaj emoționant în “Stars and Stripes”, dar articolul a fost criticat de Comandamentul american din Vietnam, care a susținut că subminează moralul trupelor. Hodierne a fost încurajat de editorul său de la “Stars and Stripes” să spună povestea așa cum a văzut-o și să o scrie așa cum ar fi relatat-o un jurnalist civil.

Săteni reținuți și chestionați în timpul unei misiuni de căutare din An Lao Valley. Tânărul din mijloc era suspectat că luptase în armata Viet Cong și a fost dus la interogatoriu. Soarta lui nu este cunoscută.

Ransom Cyr, fotograf al companiei Signal, îl duce la adăpost pe colegul său, Charles K. Pollard, rănit în timpul unui atac din mai 1968. Cyr a fost ucis mai târziu de un foc inamic și decorat post-mortem cu Steaua de Argint. “În spatele cadrelor erau sute de fotografi militari anonimi făcând doar ceea ce se aștepta de la ei, conform sarcinilor de zi cu zi. Spre deosebire de fotografii civili, aceștia au avut de îndurat un an de transfer care i-a afectat. Asta însemna că uneori li se ordona să lase camerele foto, să apuce o pușcă M-16 sau un aruncător de grenade ori o mitralieră M-60 sau să ajute la transportul răniților în elicoptere”, a scris Brookes.

Elicopterele pline cu muniție survolau deseori cerul pe înserate, în misiuni “last light” (“ultima lumină”), când erau mai ferite de tirurile inamicilor.

“Trupele încercau să scoată inamicii din tuneluri și grote în timp ce noi cercetam zona. La doar câteva momente după ce am făcut poza asta, cei trei oameni din poză au fost răniți de o grenadă aruncată de un luptător al Viet Cong care ieșea din grotă”, a povestit unul dintre martorii citați în carte.
Forța imaginilor surprinse de fotografii civili, precum celebra “Napalm Girl” a lui Nick Ut și cea a lui Eddie Adams care a surprins execuția unui prizonier al Viet Cong pe o stradă din Saigon, combinate cu cele ale fotografilor militari, precum cea a masacrului civililor din My Lai de către trupele americane n-a fost niciodată anticipată de guvernul american. Accesul fotografilor pe front a fost ulterior restrâns drastic.

Unitatea de artilerie neozeelandeză, executând un tir de efect. Aceste operațiuni au avut un efect devastator asupra liniilor inamice.

O femeie ucisă în timpul masacrului din My Lai, fotografiată de Haeberle. Numele femeii împușcată în cap de soldații americani este Nguyá TháTáu.
După ce asemenea imagini au devenit publice, conducerea militară și administrația politică au realizat că libertatea acordată presei pentru a susține propaganda pro-război avea un efect de bumerang și au încercat să cenzureze relatările de presă de pe front, dar deja era prea târziu. Imaginile care au redat ororile războiului au stârnit mișcarea antirăzboi care s-a dovedit de neoprit. “În loc să facă opinia publică să susțină efortul notabil de război, s-au întors împotriva acestuia”, a scris Brookes.

Într-una dintre cele mai celebre imagini ale războiului, infanteriștii din escadronul 1 al regimentului 9 de cavalerie sar din elicopter în timpul unei operațiuni de desant. Porecliți “Vânătorii de capete”, cei din escadronul 1/9 au ucis peste jumătate din inamicii lichidați de întregul regiment. Și în timp ce rata de ucidere din Vietnam era de 12 inamici la un soldar american, rata celor din trupele 1/9 a fost de 200 la 1.

Un soldat american verifică trupul unui soldat Viet Cong ucis în luptă.

Un pluton verifică un tunel în timpul Operațiunii Oregon, o misiune de tip “caută și distruge” condusă de Trupa B, din escadronul 1 de Recunoaștere al Cavaleriei aeriene 9, la 3 kilometri vest de Duc Pho, în provincia Quang Ngai, în aprilie 1967.
Tunelurile făceau parte dintr-o rețea subterană foarte ramificată construită de trupele Viet Cong pentru a se mișca rapid și nedetectate, surprinzându-și adversarul. Nici măcar bombardamentele masive și operațiunile terestre nu reușeau să le distrugă, iar atunci soldații numiți “șobolanii de tunel” erau trimiși înăuntru, în căutarea inamicilor, echipați doar cu lanterne, pistol, cuțit și o sfoară, ca să nu se rătăcească.

O bătrână vietnameză încearcă să mai recupereze câte ceva din casa ei care a fost pusă la pământ după un atac.

Haeberle a surprins această scenă oribilă când ieșea dintr-un sat. “Un copilaș a ieșit… a îngenuncheat ca să-și găsească mama, iar un infanterist l-a lichidat”, a povestit autorul imaginii.
Se estimează că în masacrul din My Lai au fost uciși între 347 și 567 de vietnamezi. Când Haeberle a aterizat acolo, a văzut cum camarazii lui deschiseseră focul spre un grup de vietnamezi, pe un drum care ducea spre sat. “Am văzut vietnamezi care își duceau lucrurile în spate, era o dimineață în care mergeau la piață și dintr-o dată infanteriștii au tras spre ei. Când am ajuns lângă ei am văzut că erau civili. Am început să fotografiez”, a povestit Haeberle într-un interviu acordat în anii ’80.

Doi brancardieri urcă un rănit într-un elicopter. Imaginile făcute cu mari sacrificii și riscuri de fotografii militari n-au fost pe placul Pentagonului pentru că afectau puternic încrederea militarilor și a opiniei publice în război.

Un prizonier este urcat în elicopter și dus la interogatoriu.

“Momentul meu din <<Apocalypse Now>> a venit în ziua în care am făcut pozele prizonierilor nord-vietnamezi care au fost torturați până au murit cu bețe ascuțite de bambus care le-au fost înfipte în anus. Simbolismul profund al acestor scene, surprinsă în mijlocul unui peisaj natural de un verde strălucitor presărat cu craterele proiectilelor era aproape de necrezut”, a scris fotograful Tony Swindell.

Dan Brookes și Bob Hillbery au adunat o colecție de mii de imagini din timpul războiului din Vietnam. Pe lângă fotografiile prețioase, ei au cules numeroase mărturii din timpul conflictului. Cei doi autori au considerat că fotografiile sunt un motiv-cheie al încetării războiului, pe măsură ce susținerea opiniei publice a fost afectată de pierderile înregistrare de trupele americane.

La aproape 50 de ani de la retragerea americană din Vietnam, cel mai controversat război din istoria Statelor Unite continuă să provoace o dezbatere vie: a fost o intervenție necesară împotriva tiraniei comuniste sau a fost încercarea unei superputeri de a-și impune prin forță controlul asupra unei țări din cealaltă parte a lumii?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here